"Frumuseţea care ucide" - proză albaneză modernă (I) [RO]
„Frumuseţea care ucide” (volumul I), Editura Librarium Haemus, Bucureşti
Volumul întruneşte câteva dintre
perlele prozei albaneze moderne, scrise de Faik Konitza, Mitrush Kuteli,
Lasgush Poradeci, Migjeni, Martin Camaj, Ernest Koliqi, Anton Pashku şi Hiqmet
Meçaj. În postfaţa „Brevetarea unei
insomnii”, semnată de Ardian-Christian Kuciuk, citim: „E absurd să
foloseşti pluralul academic pentru a descrie o insomnie. Uneori, ea poate fi
mai personală decât moartea sau chiar decât exilul. Opt scriitori de expresie
albaneză, înălţaţi şi chinuiţi de Frumuseţe, îşi deschid în limba română
pergamentele în care au stat învelite şi scrise fragmente din marea lor
insomnie. Orice asemenea apariţie într-o altă limbă, este un fel de eliberare.
Datorită misticii şi puterii primordiale ale limbii albaneze, „trecerea”
textelur de mai sus din muţenia limbilor de prea strânsă circulaţie la o limbă
de origine latină n-a fost deloc uşoară”. Ea a devenit o realitate însă, graţie
unei munci uriaşe, plină de dragoste şi dăruire, depusă de academicianul
albanez Kopi Kyçyku.
Autorii
aleşi sunt clasici, unii consideraţi chiar
întemeietori
ai prozei şi poeziei albaneze moderne. Lasgush Poradeci şi Mitrush Kuteli au
studiat şi s-au format în România anilor '20-'30 ai
secolului trecut. „Aidoma unui mozaic alcătuit de oameni diferiţi
– cu toţii harici – în vremuri diferite, încheie Kuciuk, acest volum îi
oferă cititorului o imagine întru totul inedită nu doar a lumii albaneze, ci şi
a lumii balcanice de ieri, de azi şi de mâine, dar oglindeşte şi
întâlnirile ciclice, însoţite de traume şi înălţări, ale acestor două (sau mai
multe) lumi. Desigur, Frumuseţea revelată de prozatorii albanezi nu va ucide pe
nimeni, ci doar va răni un pic. Poate doar ca să înţelegem că, de câteori trăim
sub Frumuseţe, nu toate rănesc şi ultima ucide, ci invers”.
