Av. Iulian Sorin: Puncte de vedere... [RO]

Cuvânt de credință

Cartea aceasta cuprinde gândurile tatei, afecțiunea și prețuirea lui pentru prietenii dragi dispăruți, preocuparea sa pentru soarta evreului în contemporaneitate, pentru combaterea fermă a formelor noi pe care le îmbracă antisemitismul. Din paginile cărții, se face simțită implicarea sa profundă în viața obștii evreiesti din România, pe care a slujit-o cu devotament și cu pricepere 20 de ani, de care a rămas profund atașat și după ce a considerat că a venit vremea să lase grijile obștii pe umeri mai tineri. Tata avea atunci 80 de ani!

Cartea reprezintă partea intelectuală, socială, profesio-nalismul înalt al intelectualului de clasă care a fost av. Iulian Sorin (z.l), devotamentul fără margini și loialitatea sa față de tot ceea ce a însemnat integrarea (nu asimilarea) Comunității Evreiești din România în dezvoltarea socio-economică și culturală a României.

Noi păstrăm imaginea caldă a părintelui nostru, zâmbetul, mângâierea, sfatul lui întelept. În carte, întâlniți avocatul; în aceste rânduri, întâlniți OMUL a cărui inimă bate în noi.

E greu să ne putem imagina că EL nu mai este decât în gândurile noastre și ale celor care-i respectă memoria. De fapt, cel mai greu este timpul la care trebuie să scriem, trecutul. Nu ne-am obișnuit, și cred că nu ne vom obișnui niciodată, să vorbim despre TATA la trecut, căci el este foarte prezent în tot ceea ce suntem noi, surorile, copiii noștri, nepoții. Pentru noi, TATA și MAMA sunt numele proprii ale copilăriei noastre. Ei ne-au zămislit și ne-au primit cu brațele deschise în această lume, ei ne-au însoțit mereu în urcușurile și în coborâșurile vieții, ne-au zâmbit în veselia copilăriei și ne-au fost sprijin în momentele noastre de cumpănă.

Cand eram copii, TATA ne purta pe umeri ca „să creștem până la soare”. TATA ne spunea povestea la culcare, oricât de obosit se întorcea de la obligațiile profesionale. Cu TATA am început a înțelege rostul slovei scrise în minunatele duminici când TATA și MAMA, doi actori desăvârșiți, ne recitau poezii. TATA ne-a pus față în față cu cartea și ne-a încurajat să-i deslușim slova minunată. Și nu era greu, aveam o bibliotecă plină.

MAMA a fost prima și cea mai adevarată prietenă. MAMA ne-a însoțit copilăria cu cântece și cu jocuri minunate, MAMA ne-a mângâiat fruntea ca să ne alunge supărările adolescenței. Și nu știu cum reușea EA singură să ne mângâie pe toți, căci noi eram trei (două fete și un tătic) și aveam nevoie mereu de glasul și de privirea ei.

Dacă cineva ar întreba de ce iubim așa de mult copilăria vegheată de EI, răspunsul ar fi unul singur și fără echivoc: pentru că acești doi oameni fără seamăn, părinții noștri, ne-au oferit o familie caldă și înțelegătoare, o copilărie fericită – fără alte averi decat un zâmbet, o strângere în brațe și un pupic, date nouă în fiecare zi, dar și prin marea dragoste și afecțiune ce i-au unit toată viața pe Părinții noștri.

De aceleași dragoste, atenție și duioșie au avut parte și copiii noștri, nepoții, pentru care a merge în vizită la bunici era o mare bucurie, iar a petrece tot timpul cu bunicii era cadoul cel mai de preț pe care-l puteau primi.

Și totul a fost bine în familia noastră lărgită până când MAMA a plecat în marea călătorie fără întoarcere, iar TATA a rămas înconjurat de dragostea, de scrisorile noastre și de amintirile lui.

Și, tocmai când a devenit străbunic, bucuria lui a fost umbrită, căci MAMA nu mai putea împărtăși cu el și acestă fericire a vieții.

Acum, casa părintească e, pentru noi, o mare cutie tapetată cu amintiri, dar goală fără prezența PĂRINȚILOR noștri.

Trăim cu prezentul – copiii și nepoții noștri – dar și cu trecutul – TATA și MAMA.

Acum, se odihnesc împreună, unul lângă celălalt. Iar noi îi păstrăm în sufletul nostru și îi rugăm să ne „mângâie” în amintirile noastre. Și îi aducem aproape de noi, povestind nepoților noștri despre acești doi oameni minunați, care vor fi mereu TATA și MAMA.

Publicând această carte, împlinim ultima cerință a tatei, a celui care a fost și un conducător de seamă al Comunității Evreiești din România, și o personalitate recunoscută în Israel și în organismele internaționale ale evreimii.

Familia